Joseph Fouché (1759-1820) a servi avec zèle la République, le Directoire, le Consulat, l'Empire et la Monarchie. Homme de l'ombre, disciple de Machiavel, Fouché aura survécu à tous les changements de régime sans jamais se départir de cette «absence de convictions» qui fascina Balzac autant que Stefa
Joseph Fouché
✍ Scribed by par Tulard Jean
- Publisher
- French ebooks
- Year
- 2010
- Tongue
- French
- Weight
- 223 KB
- Category
- Fiction
- ISBN
- 2213638748
No coin nor oath required. For personal study only.
✦ Synopsis
Joseph Fouché (1759-1820) fascine toujours aujourd'hui parce qu'il fut un acteur de premier plan durant plus de vingt années d'une densité exceptionnelle (ses deux grands rivaux ne s'appelèrent-ils pas Robespierre et Napoléon?) et qu'il fut l'inventeur de la police politique.
Il n'eut pas son pareil pour "vouloir être de tout", comme le déclara un jour l'Empereur, pour occuper le devant de la scène à tout prix (" l'intrigue [lui] était aussi nécessaire que la nourriture "). Ne pouvant se résoudre à rester au second plan, il se singularisa durant la Terreur par un comportement particulièrement sanguinaire comme représentant en mission à Nevers et à Lyon; il fut ensuite l'un des inspirateurs du complot contre Robespierre le 9 thermidor; le 13 vendémiaire, il prodigua ses conseils à Barras mais l'abandonna le 18 brumaire. Ministre de la Police de Napoléon, il se délectait à démêler les fils des intrigues jacobines ou royalistes. Disgracié à deux reprises pour avoir manifesté une fidélité à éclipse au régime et au souverain, il intrigua un peu plus tard auprès de Murat, roi de Naples, pour le détacher de Napoléon. La confusion des Cent-Jours le combla par les occasions qu'elle lui donna de multiplier les manoeuvres, et il parvint un temps à devenir le ministre de la Police de Louis XVIII, lui le régicide, avant de mourir en exil, riche à millions.
📜 SIMILAR VOLUMES
În prefața biografiei pe care o dedică lui Joseph Fouché, Stephan Zweig ne avertizează despre un lucru, iar avertismentul său nu a fost niciodată atît de relevant: „Prezint povestea lui Joseph Fouché ca o contribuție utilă și foarte actuală la psihologia politicianului.” Există, cu siguranță, un m
În prefața biografiei pe care o dedică lui Joseph Fouché, Stephan Zweig ne avertizează despre un lucru, iar avertismentul său nu a fost niciodată atît de relevant: „Prezint povestea lui Joseph Fouché ca o contribuție utilă și foarte actuală la psihologia politicianului.” Există, cu siguranță, un m
În prefața biografiei pe care o dedică lui Joseph Fouché, Stephan Zweig ne avertizează despre un lucru, iar avertismentul său nu a fost niciodată atît de relevant: „Prezint povestea lui Joseph Fouché ca o contribuție utilă și foarte actuală la psihologia politicianului.” Există, cu siguranță, un m
În prefața biografiei pe care o dedică lui Joseph Fouché, Stephan Zweig ne avertizează despre un lucru, iar avertismentul său nu a fost niciodată atît de relevant: „Prezint povestea lui Joseph Fouché ca o contribuție utilă și foarte actuală la psihologia politicianului.” Există, cu siguranță, un m