Spre deosebire de primul roman al seriei, Renaşterea, unde acţiunea se întinde pe o perioadă de timp de 27 de ani, în cel de-al doilea, Frăţia, perioada de timp este mai scurtă, numai patru ani, însă acţiunea este mai densă. Firul epic al romanului are în prim-plan familia Borgia: Rodrigo „Spaniolul”, devenit Papa Alexandru al VI-lea, şi doi dintre copiii (semi) legitimi ai acestuia: Cezare Borgia şi Lucrezia Borgia. Jocul – şi, implicit, romanul – respectă cursul evenimentelor istorice şi în peisaj apare Caterina Sforza. Este un personaj foarte colorat – atât în realitatea istorică, cât şi în scenariul jocului, ca şi pe peliculele cinematografice –, personalitatea acesteia fiind excelent pusă în lumină de către Oliver Bowden. Aşa cum, în primul roman al seriei, Bowden pune în evidenţă homosexualitatea (presupusă) a lui Leonardo da Vinci, în cel de-al doilea scoate în evidenţă relaţia incestuoasă dintre Cezare şi Lucrezia (relaţie care, din ce am văzut în Youtoube, este valorificată şi în joc). De asemenea, creează tablouri vii ale atmosferei decadente din Roma „borgiană”, făcând din Papa Alexandru al VI-lea, cu orgiile sale, un Caligula al Renaşterii. Nu sunt un gamer, deci nu am jucat Assassin’s Creed, şi nici nu am văzut toate demo-urile din Youtoube, însă înclin să cred că Bowden a mers chiar un pas mai departe şi a creat o idilă între Ezio Auditore şi Caterina Sforza. La sfârşitul romanului Ezio are 48 de ani (o vârstă la care, în acele vremuri, un bărbat era considerat deja bătrân), este ales mentorul Ordinulului Asasinului şi, departe de a se pregăti de o bătrâneţe liniştită, are încă multe provocări în faţă. ║ Ed. Paladin, mai.2017, 432 pagini ║
║ Traducere din limba engleză de Mihai-Dan Pavelescu ║ ║ ISBN: 9786068673493 ║